In a manner of speaking
"So in a manner of speaking I just want to say that like you I should find a way to tell you everything by saying nothing"
5.6.13
nimicuri
E intre noi nimicul tau de fier
Si totul meu ce s-a nascut din el
E intre noi un Tu indistructibil
Si Eul meu aproape invizibil
E intre noi un simplu imposibil
Si incercarea mea de'al accepta posibil
31.5.13
...
- te iubesc!
- tu iubesti mai mult ideea de a iubi...
- iar tu iubesti la mine faptul ca eu iubesc ideea de a iubi
15.5.13
3.11.10
Incompatibilitati in intersectii
...atunci m-ai luat de mana si mi-ai soptit: "Hai sa fugim!"; intotdeauna ai fost un visator.
M-am
uitat la tine si am inceput sa rad. Un ras isteric ce ti-a daramat
castelul. Stiu ca ti-ar fi placut sa intru in acel joc si sa-ti raspund:
"Hai!", dar vezi tu idealurile si visele pot fugi impreuna numai pana in intersectii.
24.10.10
E bine aici in imaginatia mea
...si zambetul tau proiectat spre mine a fost suficient. Nu aveam nevoie de toate urarile mediocre, de aceleasi cuvinte uzate si repetate in fiecare octombrie. Poate in asta zace farmecul unei iubiri ascunse. Eu te priveam pe furis si imi placea sa cred ca si tu faci la fel. Niciodata o iubire platonica nu o sa te dezamageasca; cel putin nu atata timp cat nu intervine realitatea.
Imi place sa cred ca traiesti in aceeasi iluzie cu mine! O imagine in care trupurile noastre straine se apropie; un tablou frumos pictat caruia oricat as incerca nu-i gasesc corespondent in realitate. Suntem tu si eu, doi necunoscuti, prinsi in universul meu paralel - un univers in care eu creez scenariile, fara reguli si totusi fara haos.
E bine aici in imbratisarea ta - trupul meu tremura atunci cand il atingi si tresare ori de cate ori imi strangi carnea intre dinti; sunt nopti pline de dorinta, cu sfasieri de trupuri si de suflete; rani antice potolite de saruturi violente! Caldura coplesitoare ne stoarce de puteri, ca intr-un tablou final sa ramanem goi, dar impreuna - suntem noi doi asa cum nu vom fi niciodata, suntem exact cum am visat!
Imi place sa cred ca traiesti in aceeasi iluzie cu mine! O imagine in care trupurile noastre straine se apropie; un tablou frumos pictat caruia oricat as incerca nu-i gasesc corespondent in realitate. Suntem tu si eu, doi necunoscuti, prinsi in universul meu paralel - un univers in care eu creez scenariile, fara reguli si totusi fara haos.
E bine aici in imbratisarea ta - trupul meu tremura atunci cand il atingi si tresare ori de cate ori imi strangi carnea intre dinti; sunt nopti pline de dorinta, cu sfasieri de trupuri si de suflete; rani antice potolite de saruturi violente! Caldura coplesitoare ne stoarce de puteri, ca intr-un tablou final sa ramanem goi, dar impreuna - suntem noi doi asa cum nu vom fi niciodata, suntem exact cum am visat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)